- cabluri rotunde sau plate (după forma secţiunii transversale)
- cabluri cu toron rotund sau toron profilat de diferite forme (după forma toronului)
- cabluri cu inimă vegetală, metalică independentă, din material sintetic, inimă de material textil, inimă minerală (după materialul din care este executată inima cablului)
- cabluri cu înfăşurare dreapta-stânga, stânga-dreapta, stângă sau dreaptă (după sensul de înfăşurare a cablurilor şi toroanelor)
- cabluri închise, semi-închise sau deschise (după STAS 1513-74)
- cabluri compuse care pot fi duble sau triple (STAS 2693-73)
La telefericele clasice se folosesc de regulă cablurile purtătoare de tipul celor închise cu suprafaţă plană. Cablurile se lubrifiază în acord cu fişa tehnologică a materialului metalic. Se recomandă folosirea cablurilor cu rezistenţă mare la rupere şi la uzură iar această condiție este îndeplinită de cablurile simple de secţiune închisă. În cazul vehiculelor debraiabile (telegondole, telescaune) nu se folosesc cabluri cu suprafaţa plată şi acestea nu se ung cu vaselină pe exterior, pentru a avea o capacitate de prindere mai bună a vehiculelor.
Inima cablului este partea centrală a acestuia în jurul căreia se înfăşoară sârmele sau toroanele. Inima poate fi de natură vegetală (fibre de sisal, manila, cânepă, bumbac pescăresc, iută, fibre textile, etc), metalică şi sintetică (din mase plastice de tipul polipropilenei sau poliamidei).
Toronul este alcătuit dintr-un ansamblu de sârme răsucite, elicoidal în jurul unei inimi centrale, pe mai multe straturi suprapuse.
Imagine 1: Cablurile
sursa imagine: (Wikipedia)
Cablul purtător de obicei este neted pentru a permite rolelor telecabinei să ruleze cât mai eficient. La telefericele de capacitate mare de transport se prevăd două cabluri purtătoare la distanță de 80 cm între ele având din loc în loc montate role fixe aeriene, fixate pe cablurile de susţinere pentru a diminua săgeata (lăsarea) cablului tractor. Cablurile purtătoare se ancorează la ambele capete cu greutăţi de beton, pentru a permite deplasarea lui pe saboţii (şinele) stâlpilor. De aceea se lasă cu câţiva metri mai lungi pentru a permite în timp deplasarea lor.
Cablul tractor este acel cablu care leagă telecabinele între ele şi care e responsabil pentru tractarea unei cabine. Depinde de amplasarea grupului motor al instalaţiei şi sunt două cazuri: dacă grupul motor se află la bază atunci cablul tractor este cel care urcă; este cel care se află în faţa telecabinei care urcă şi care e legat de telecabina de la staţia de sus.
Dacă grupul motor se află sus, atunci cablul tractor este cel care urcă cu telecabina spre staţia de sus. Celălalt cablu se numeşte contracablu, identic ca lungime cu cablul tractor, uneori puţin mai subţire, însă de obicei sunt identice ca şi grosime şi material. De preferat mecanico-tehnologic ca grupul motor sa fie montat la staţia din amonte, pentru ca acţiunea tracţiunii să fie mai uşoară, iar contracablul să profite de forţa gravitaţională.