In mod similar cu sistemele GDB, tehnologia GDT combină caracteristicile GDM şi ale tramvaiului aerian (cu cabluri separate având funcţiile de tractare respectiv de purtare). Totuşi, spre deosebire de sistemul GDB, GDT foloseşte două cabluri staţionare care susţin cabinele faţă de unul singur, cum este în cazul GDB. Deşi tehnologia GDT este mai costisitoare decât cele GDM şi GDB, costurile suplimentare sunt contrabalansate de avantajul capacităţii mai mari de transport, respectiv al vitezei de deplasare mai mari. Cabinele acestui sistem poate avea capacitatea de până la 38 de persoane, atingând capacitatea totală de până la 9000 de pasageri per oră per sens.
Alte avantaje ar fi acelea ale stabilităţii mult mai mari la vânt, consumului de energie scăzut comparativ cu capacitatea de transport, şi deschideri ale cablului de până la 3000m (Leitner). Un exemplu de tehnologie GDT folosită la transportul public urban există în orașul Koblenz din Germania.
foto 9: Gondola detașabilă tricablu Koblenz, Germania. sursa: (Leitner)
